Mihail lansează „În felul meu„, una dintre cele mai sensibile piese din cariera sa, născută dintr-o întâlnire care i-a schimbat felul de a privi iubirea, tăcerea și felul în care oamenii știu – sau nu știu – să își arate sentimentele.
„Piesa asta este pentru toți bărbații care au simțit mult și au spus puțin, cărora nu le-a fost ușor să spună «te iubesc». E pentru femeile care au fost rănite de tăcerile noastre, de felul nostru stângaci de a iubi. Este pentru tatăl meu, care mi-a spus de multe ori că îi e greu să rostească «te iubesc» mamei, că el o iubește așa, în felul lui. Și atunci am înțeles că iubirea nu e ceea ce spui, ci ceea ce lași să se vadă„, mărturisește Mihail.
|
Totul a pornit în urmă cu câteva luni, când artistul s-a întors în satul natal, Dortkaia, din Republica Moldova. Păstrând tradiția, a mers la școala în care a copilărit, s-a întâlnit cu elevii, au povestit, au cântat și au petrecut timp împreună. La finalul întâlnirii, directoarea i-a făcut cunoștință cu o elevă retrasă, care stătea într-un colț, în liniște, o adolescentă care nu poate auzi.
|
|
|
|
|
|
|
Prin limbajul semnelor, fata i-a mărturisit lui Mihail că și-ar dori enorm să-i poată auzi muzica, dar acest lucru îi este imposibil. A fost un moment copleșitor pentru amândoi: s-au îmbrățișat și au plâns, într-o tăcere care a spus mai mult decât orice sunet.
Întors la Cluj, Mihail a dus acea emoție în studio și a transformat-o „În felul meu„, o piesă despre tăcere, despre iubirea care nu cere glas și despre felurile diferite în care oamenii se pot auzi unii pe alții dincolo de cuvinte. Versuri precum „Îmi place tăcerea. Nu cere nimic. E locul în care noi ne auzim” capătă un sens cu totul diferit atunci când afli povestea din spatele lor.
|
|
|