0
0
Dacă aveți vaccinurile obligatorii făcute, mâncați frecvent fructe de mare și ton sau aveți plombe de amalgam, atunci este foarte posibil să fiți intoxicați cu mercur. Simptomele unei astfel de intoxicații sunt diferite de la caz la caz, dar printre cele mai întâlnite se numără: oboseala cronică, tristețea, nervozitatea sau deficitul de atenție. Doctorul Alina Mihai, medic specialist și inițiator al programului VIATA FĂRĂ MERCUR pentru pacienții cu intoxicație cu mercur, a răspuns mai multor întrebări legate de acest subiect.
Ce este mercurul și cum poate afecta organismul?
Mercurul este singurul metal lichid din natură și are proprietăți fizico-chimice care îl fac extrem de toxic, de otrăvitor pentru organismele vii. Se evaporă la temperatura camerei, vaporii nu au miros si nici culoare și, prin plămâni, intră în organism în proporție de 90%. Este toxic în cantități extrem de mici (vorbim despre micrograme – a milioana parte dintr-un gram), mai toxic decât mercurul fiind doar metalele radioactive. Mercurul este incompatibil cu viața, orice celulă vie care se învecinează cu atomii de mercur moare imediat și, din acest motiv, prezența lui într-un organism, în orice cantitate, provoacă moarte celulară.
Cum putem ajunge intoxicați cu mercur?
Cei mai mulți dintre noi suntem deja intoxicați cu mercur. Cei născuți înainte de anul 2000 au fost expuși la surse de mercur încă de la naștere, vaccinurile obligatorii administrate în primii ani de viață au conținut câte 25 micrograme de mercur fiecare.
Am continuat să acumulăm mercur în adolescență sau mai târziu, prin intermediul plombelor argintii, metalice. Din date oficiale aflăm ca 3 din 4 români au avut sau încă au plombe de amalgam în gură. La aceste surse se mai adaugă termometre sparte în copilărie, cu expunere la vapori de mercur atât pe moment, cât și pe termen lung.
Apoi, consum regulat de pește și fructe de mare, mai des de 2-3 ori pe săptămână și mai ales ton, conserve de ton și alți pești mari, răpitori. Neoane sparte, baterii care au curs, picături de nas, soluții pentru lentile de contact, creme de albire, creme antirid, produse cosmetice, farduri (rimeluri, rujuri)…
În plus, copiii născuți după anul 2000 provin din mame expuse la mercur prin intermediul vaccinurilor, plombelor de amalgam, peștelui consumat. Si pentru că mercurul trece de la mamă la făt în timpul sarcinii, apar și la copii tot mai des semne ale prezenței mercurului.
Care sunt simptomele?
Simptomele date de intoxicația cu mercur pot fi peste 250 la număr, în funcție de organele și țesuturile în care se depune (creier, suprarenale, tiroidă, ficat, nervi periferici, inimă), deteriorând membranele celulelor, perturbând producția de hormoni, enzime, și dezechilibrând astfel o mulțime de procese care au loc în organism.
Cele mai frecvente simptome sunt:
- Oboseala cronică, iritabilitatea, nervozitatea, anxietatea, neliniștea, tristețe, depresie, lipsa bucuriei
- Gânduri multe și repetitive, scăderea puterii de concentrare, deficit de atenție, afectarea memoriei de scurtă durată, dureri de cap, amețeli, tinitus (țiuit în ureche), fotofobie (sensibilitate la lumină puternică)
- Incapacitatea de a gândi clar (ceață pe creier), timiditate, scăderea stimei de sine
- Deteriorarea relațiilor interpersonale, sensibilitate, răspuns agresiv la remarci nevinovate
- Bioritm perturbat, insomnii cu somnolență pe timpul zilei, somn superficial, treziri nocturne
- Mâini și picioare reci, nu tolerează frigul sau căldura (nu suportă sauna)
- Urinat nocturn, foame continuă, poftă de dulce
- Tulburări digestive: constipație ce alternează cu diaree (scaune moi), balonare, disconfort abdominal
- Gust metalic, gingii care sângerează, care se retrag, halenă (miros neplăcut al gurii)
- Intoleranțe alimentare, alergii de tot felul
- Piele uscată, păr subțire, uscat, fragil, care se rupe/ cade, transpirații sau dimpotrivă, lipsa transpirației
- Menstruații abundente cu dureri abdominale, scăderea libidoului
- Furnicături, arsuri, tremor la nivelul mâinilor, picioarelor
- Tahicardie, palpitații, durerea cardiacă, respirație dificilă, lipsă de aer, retenție de apă
- Sensibilitate la multiple substanțe chimice
Pe măsură ce trece timpul, BOLI SEVERE pot fi declanșate de prezența mercurului în organism:
- boli autoimune (lupus eritematos, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, tiroidită Hashimoto)
- boli neurodegenerative (scleroză multiplă, boala Parkinson, boala Alzheimer), sciatică, fibromialgie
- boli digestive (boală Crohn, colită, sindromul colonului iritabil, candidoză intestinală, disbioză, gastrită)
- tulburări psihice (anxietate, depresie, tulburare bipolară, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburări ale somnului, schizofrenie)
Cum putem depista că avem mercur în organism?
Efectuând analiza de mercur în sânge. Prezența acestuia în sânge, în orice cantitate, ne spune cu certitudine că există mercur în organism. Nu există valori normale, mercurul trebuie să fie zero în organism, el nu are niciun rol benefic, fiind extrem de toxic chiar în cantități infime.
Cantitatea existentă în organism NU poate fi determinată prin nicio analiză deoarece, după ce pătrunde în organism, mercurul se depune în organe și țesuturi și poate sta acolo 25-50 de ani, producând astfel daune organelor în care s-a depus. Analiza măsoară doar mercurul care se găsește în sânge în momentul recoltării, fără să se poată face o corelație între cantitatea circulantă, din sânge, și cantitatea totală distribuită aleatoriu în organism.
Apoi, identificarea surselor la care am fost expuși de-a lungul timpului, care nu e tot timpul posibilă, având în vedere că vaporii de mercur nu pot fi sesizați, precum și prezența unor simptome, oricare ar fi ele, care ne arată organele în care s-a depus și daunele pe care le-a produs deja, ne confirmă intoxicația cronică cu mercur.
Se poate trata?
Din fericire, DA! Dar cu răbdare, strictețe și încredere. Un tratament incorect poate face foarte mult rău. Eliminarea lui din celulele și țesuturile în care a stat zeci de ani este o provocare pentru organism. Răbdare, pentru că o chelare corectă durează între 2 și 4 ani. Strictețe, pentru că, ținând cont de farmacocinetica compușilor care atrag mercurul, îl leagă și îl însoțesc către ieșirea din organism, tratamentul solicită ore fixe de administrare, zi și noapte, care nu pot suferi amânări mai mari de 30 de minute.
În plus, corpul resimte mobilizarea mercurului din locurile în care a stat zeci de ani ca pe o nouă otrăvire, motiv pentru care are nevoie sa fie ajutat cu vitamine și minerale, cu o dietă sănătoasă, cu un somn suficient și odihnitor. Încredere, pentru că este posibil ca pe durata tratamentului sa apară momente în care starea generală să se înrăutățească. Lucru absolut normal, din moment ce mobilizăm din depozite vechi toxina si o ”plimbăm” prin corp pentru a o putea elimina. Trebuie administrate doze mici, pentru a preveni leziuni majore asupra organismului, din acest motiv tratamentele care promit ”detoxifiere” rapidă prin administrare intravenoasă de substanțe chelatoare în doze uriașe sunt extrem de periculoase, iar daunele pe care le pot provoca sunt deseori ireversibile.
Vă ocupați de VIAȚA FĂRĂ MERCUR. Ce este acest program și de unde a pornit totul?
A existat o nevoie serioasă în piață? Câți pacienți aveți cu astfel de probleme?
VIAȚA FĂRĂ MERCUR este răspunsul nostru la nevoia de informare corectă, de asistență și de ghidare pe tot parcursul experienței chelării (eliminării) mercurului din organism. Numărul oamenilor care descoperă toxicitatea cronică cu mercur crește de la an la an, medicina tradițională nu oferă soluții de tratament pentru aceasta deoarece nici măcar nu o acceptă ca afecțiune cronică reală, iar în mediul online există multe informații eronate despre posibile tratamente minune, care nu țin cont de principiile famacocinetice ale substanțelor utilizate în procesul de chelare.
Am început acest program în urma experienței personale de chelare a mercurului prin care am trecut eu și membrii familiei mele, văzând schimbarea radicală în bine a calității vieții mele și a celor din jurul meu.
Din nefericire, lipsa de respect la adresa naturii ne-a dus în punctul în care trăim azi, cu toții, într-o lume toxică (poluarea aerului, apelor și a solului, alimente procesate, pline de aditivi, antibiotice, hormoni). Aceasta, corelată cu toxicitatea extrem de ridicată a mercurului, face ca numărul oamenilor care o experimentează să fie extrem de ridicat. Date oficiale menționează că peste 75% din populația UE a avut sau are plombe de amalgam. Dacă la aceste procente adunăm și restul surselor posibile, vom constata că 9 din 10 oameni pot fi toxici.
Așadar, nevoia de informare corectă, asistență și ghidare va crește în anii următori, când din ce în ce mai mulți oameni nu-și vor mai regăsi starea de bine în medicina alopată și vor căuta mai în profunzime cauza problemelor lor. Iar mercurul este o cauză profundă, bine mascată în simptome asociate cu fel de fel de boli actuale. În tratament avem astăzi 270 de pacienți, dar în ultimii ani ne-au trecut pragul mii de pacienți. Unii au finalizat tratamentul, alții l-au abandonat. Vindecarea este pentru cine o caută și o dorește.
Care este situația la nivel mondial? Au apărut studii și informații noi referitoare la acest subiect?
La nivel mondial este agreat nivelul maxim de toxicitate al mercurului, acesta regăsindu-se în top 3 cele mai toxice substanțe de pe planetă. OMS menționează toxicitatea extrem de mare a mercurului la cantități extrem de mici și efectele sale devastatoare asupra organismului.
La nivelul UE se vorbește despre implementarea unor măsuri pentru reducerea, în viitor, a expunerilor la surse de mercur din industrie, din stomatologie și din produse medicale, cosmetice și bunuri de larg consum (termometre, neoane, baterii, etc.).
Din păcate însă, nu se vorbește despre prezent și despre faptul că 9 din 10 oameni au fost expuși deja la multiple surse de mercur (vaccinuri, plombe de amalgam, termometre, neoane, pește, etc) și că starea lor de sănătate se deteriorează de la un an la altul. Oboseala cronică, anxietatea, depresia, boala Parkinson, Alzheimer, bolile autoimune, alergiile și intoleranțele alimentare crescând alarmant în ultimii ani.
Medicina alopată tratează mai degrabă efectele toxicității, nu caută cauza declanșatoare și, în consecință nici soluții pentru îndepărtarea ei.
