0
0
Luni, 30 ianuarie, ora 17.00, vă invităm la lansarea volumului „Avram Iancu, făuritor de istorie națională” de Mircea Popa, un eveniment dedicat scriitorului la împlinirea vârstei de 84 de ani (29 ianuarie 1939, Lazuri de Beiuș, Bihor).
Proiect editorial apărut la 150 de ani de la trecerea în eternitate a lui Avram Iancu sub egida: Academia Română, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Centrul de Studii Transilvane, Fundația Transilvania Leaders, Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România și Asociația Școala Ardeleană de Editare și Promovare a Cărții
Ilustrația copertei și a siglei „Avram Iancu 150”: Teodor Bogoi
Ultima mea Voință!
Unicul dor al vieții mele este să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care, după puteri, am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd că speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica.
Nu știu câte zile mai pot avea. Un fel de presimțire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc dară, și hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul Națiunei pentru ajutor la înființarea unei academii de Drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile Națiunei mele.
Alocuțiuni: Mircea-Gheorghe Abrudan, Ioan Bolovan, Pr. Ioan Chirilă, Tiberiu Groza, Mircea Muthu, Vasile Pușcaș și Vasile G. Dâncu.
Recital poetic: Dorel Vișan.
Amfitrion: Valentin Orga.
Organizatori: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Fundația Transilvania Leaders, Despărțământul Cluj al ASTREI, Editura Școala Ardeleană și Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România.
Evenimentul va avea loc în Sala „Ioan Mușlea” a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” Cluj-Napoca.
„Avram Iancu n-a dorit nimic pentru el, ci totul pentru Națiune, lucru pe care ar trebui să-l reînvățăm. Numele lui Iancu simbolizează destinul implacabil al istoriei, dar și biruința asupra vremurilor grele. E destinul unui neam trădat, împilat, minţit, dar care stă cu fruntea sus în faţa viitorului, convins fiind că dreptatea nu piere niciodată. De aceea, Avram Iancu este motivul luminos prin care istoria noastră își depășește infirmitățile, intrând pe marea poartă a consacrării. Destinul frânt și nefericit al acestui mare visător și vizionar a fost comparat nu de puține ori cu acela al lui Eminescu. Amândoi iluștri în zborul ideatic al gândirii lor, eliberată de orice sentiment meschin și limitat. În ciuda tinereții lor, au fost mari întemeietori, cu fascinante personalități, și fac parte din categoria Părinților Patriei.” (MIRCEA POPA)
