Partidul Noua Românie (PNR) vrea eliminarea impozitului pe proprietate pentru case, terenuri și autoturisme, atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice. Această propunere reprezintă o reformă structurală a sistemului fiscal românesc și urmărește reașezarea relației dintre stat și cetățean pe baze constituționale, economice și morale corecte.
PNR consideră că proprietatea privată nu este un privilegiu acordat de stat, ci un drept fundamental garantat de Constituția României, care nu poate fi condiționat de plata unei taxe anuale perpetue.
I. Fundament constituțional și juridic
1. Dreptul de proprietate – art. 44 din Constituția României
Articolul 44 alin. (1) prevede explicit că „dreptul de proprietate privată este garantat”. În forma actuală, impozitul pe proprietate transformă acest drept garantat într-un drept condiționat, întrucât neplata taxei conduce la executare silită și pierderea bunului.
Proprietatea dobândită legal este deja impozitată:
-
la obținerea venitului din care a fost achiziționată,
-
la achiziție (TVA, taxe notariale),
-
la construire (autorizații, taxe),
-
uneori la înstrăinare (impozit pe câștig).
Impozitul anual pe simpla deținere a bunului reprezintă o sarcină fiscală perpetuă, incompatibilă cu spiritul art. 44, care presupune stabilitate și securitate juridică.
2. Principiul proporționalității – art. 53 din Constituție
Orice restrângere a exercițiului unui drept fundamental trebuie să fie necesară, proporțională și justificată de un scop legitim.
Impozitul pe proprietate:
-
nu este corelat cu un serviciu public direct,
-
nu ține cont de venitul real al proprietarului,
-
tratează identic situații economice profund diferite.
Un pensionar cu venit minim și o casă moștenită este taxat similar cu un investitor imobiliar sau cu un proprietar de active generatoare de profit. Această abordare este disproporționată și inechitabilă.
3. Egalitatea în fața legii – art. 16 din Constituție
Egalitatea formală aplicată unor situații diferite produce inechitate reală. Impozitul pe proprietate nu distinge între:
-
locuință de necesitate și proprietate speculativă,
-
bun moștenit și bun utilizat pentru profit,
-
proprietar vulnerabil și proprietar cu capacitate financiară ridicată.
II. Argumente economice
1. Dubla și tripla impozitare
În economiile sănătoase se impozitează fluxurile economice (muncă, profit, consum), nu stocurile de capital deja acumulate. Impozitul pe proprietate este o formă de impozitare repetată a aceluiași capital.
2. Stimularea investițiilor și competitivității
Pentru persoanele juridice, impozitul pe proprietate:
-
penalizează investițiile pe termen lung,
-
crește costurile fixe pentru IMM-uri,
-
favorizează specula și externalizarea activelor.
Eliminarea sa va:
-
stimula investițiile în producție, logistică și industrie,
-
reduce costurile pentru antreprenori,
-
crește atractivitatea României pentru investiții interne și externe.
3. Impact bugetar redus și compensabil
În România, impozitul pe proprietate are o pondere redusă în veniturile bugetare, iar costurile de administrare sunt ridicate raportat la încasări. Pierderile pot fi compensate prin:
-
combaterea evaziunii fiscale,
-
impozitarea reală a marilor profituri,
-
taxe pe activități speculative, nu pe locuire.
III. Argumente sociale
1. Locuința – condiție a demnității umane
Deși Constituția nu consacră explicit dreptul la locuință, statul are obligația de a proteja demnitatea umană (art. 1) și de a asigura un nivel de trai decent (art. 47).
Taxarea anuală a locuinței afectează direct:
-
pensionarii,
-
familiile vulnerabile,
-
moștenitorii cu venituri reduse.
Este inacceptabil social ca cetățenii să plătească anual pentru dreptul de a locui în propria casă.
2. Depopularea și abandonul rural
În mediul rural, impozitul pe proprietate contribuie la abandonarea caselor, degradarea patrimoniului și depopulare. Eliminarea sa ar încuraja renovarea, păstrarea gospodăriilor și revitalizarea satelor românești.
IV. Argumente de politică publică
Statul trebuie să impoziteze activitatea, nu existența
Un stat modern impozitează munca, profitul și consumul, nu simpla deținere a unui bun. Impozitul pe proprietate este o taxă pe existență patrimonială, moștenită dintr-o logică fiscală depășită.
Eliminarea acestuia va responsabiliza autoritățile locale, obligându-le să atragă investiții, să dezvolte economia locală și să ofere servicii de calitate, nu să se bazeze pe taxe automate.
Proprietatea nu este o concesiune fiscală, ci un drept fundamental.
Statul trebuie să impoziteze munca, profitul și activitatea economică, nu dreptul oamenilor de a avea un acoperiș deasupra capului sau un bun dobândit legal.
Eliminarea impozitului pe proprietate este:
-
constituțională,
-
justă social,
-
sănătoasă economic,
-
și reprezintă un semnal clar că statul român respectă proprietatea privată.
Partidul Noua Românie își asumă această reformă ca parte a unui proiect amplu de reconstrucție a statului în slujba cetățeanului, nu împotriva lui.
PNR – Proprietatea este un drept, nu o chirie către stat.
